Trebuie subliniată tendinţa generalizată de degradare a condiţiilor de viaţă ale românilor. Oamenii resimt o înrăutăţire a condiţiilor de viaţă, comparativ cu anul trecut. Nivelul optimismului înregistrează cele mai scăzute valori din 1990 şi până în prezent, iar temerile populaţiei au crescut, dominanta acestora fiind teama de creştere a preţurilor.
Venitul este o resursă fundamentală pentru o calitate ridicată a vieţii. În momentul de faţă, venitul se află printre cele mai slab evaluate aspecte ale calităţii vieţii. O treime din populaţie apreciază că veniturile nu ajung nici pentru strictul necesar, iar o altă treime că veniturile ajung numai pentru strictul necesar. 14% din gospodării reuşesc să economisească şi aproape jumătate dintre gospodării (46%) declară că nu pot face faţă cheltuielilor lunare. În perspectivă comparativă internaţională, conform ultimelor date Eurostat disponibile, România ocupa, penultimul loc în Uniunea Europeană, în privinţa veniturilor populaţiei, cu venituri de la două ori până la de cincisprezece ori mai mici decât în celelalte ţări (în faţa Bulgariei). 41,4% dintre români trăiesc la limita sărăciei, după cum arată un top realizat de Econtext, pe baza unor date de la mai multe birouri de statistică. O majoritate covârşitoare a populaţiei (74 %) apreciază negativ condiţiile de viaţă, considerându-le mai proaste sau mult mai proaste decât în anii anteriori.
UE utilizează o definiţie relativă pentru a măsura sărăcia, considerând că o persoană este săracă dacă are „un venit sub 60% din venitul mediu disponibil la nivel naţional”. Rezultă că 8.700.000 de români supravieţuiesc de pe o zi pe alta. În trimestrul trei din 2011, venitul mediu lunar brut a fost de 835 RON/ persoană, potrivit Institutului Naţional de Statistică (INS), România fiind ţara săracilor.[1] Din aceşti săraci, două milioane sunt pensionari. 41,7% din pensionarii României se zbat în sărăcie cronică. Intelectualii din România sunt printre săracii Europei. Suntem în prima jumătate a clasamentului, în funcţie de numărul persoanelor cu studii superioare care trăiesc la limita sărăciei, mai exact, 11,3% din intelectualii României, procentaj care plasează ţara noastră pe a opta poziţie în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte rata intelectualilor săraci.
Nivelul de trai al unui popor poate fi evaluat şi prin alte metode, nu doar prin indicatori macroeconomici. O astfel de modalitate este prin observarea numărului de săraci din ţara respectivă şi cum a evoluat numărul lor în ultimii ani. Econtext a realizat o analiză privind numărul persoanelor care sunt înscrise la cantinele sociale din fiecare judeţ al ţării. Practic, se prezintă numărul mediu al persoanelor care servesc masa la cantinele sociale, gratuit, în fiecare zi. Numărul celor care beneficiau anul trecut de serviciile cantinelor sociale depăşea pragul de o mie de persoane.[2]
Majoritatea populaţiei se declară pesimistă, 53% dintre respondenţi considerând că peste 10 ani condiţiile de viaţă vor fi mai proaste sau mult mai proaste faţă de prezent. În momentul de faţă, se înregistrează cel mai scăzut nivel al optimismului din 1990 până în prezent.
Ponderea cheltuielilor cu utilităţile casei a crescut, în timp ce pentru hrană românii alocă tot mai puţin din venituri. Dificultăţile pe care le întâmpină românii în acoperirea cheltuielilor cu întreţinerea se văd şi în statisticile oficiale: costurile locuinţei consumă bugetele familiilor.
Factura la întreţinere a devenit, în ultimii ani, o adevărată obsesie, iar preocuparea pentru această categorie de cheltuieli începe chiar s-o eclipseze pe cea legată de hrană. Asta reiese chiar din anchetele referitoare la bugetele familiilor, realizate trimestrial de INS. Altfel spus, reiese că familiile sunt nevoite să reducă din bugetul alocat hranei pentru a dirija fondurile către acoperirea cheltuielilor de întreţinere a casei, mai precis gaze, curent, termoficare, apă-canal, salubritate etc.
Potrivit INS, media lunară a veniturilor per gospodărie este de 2.337 de lei (806 lei/ persoană), iar media lunară a cheltuielilor de 2.045 de lei/ gospodărie (705 lei/ persoană). Costurile vieţii au crescut continuu, slăbind vizibil puterea de cumpărare a populaţiei. Pe lângă întreţinerea locuinţei şi alimentele necesare traiului de zi cu zi, familiile au mai avut de suportat cheltuieli inevitabile cum ar fi cele legate de transport, telefon, cablu-TV, îmbrăcăminte sau sănătate etc. Mai trebuie spus că, în timp ce veniturile gospodăriilor au scăzut, tarifele serviciilor au crescut şi cresc în continuare. Mărfurile nealimentare, categorie în care intră şi combustibilii necesari întreţinerii locuinţelor s-au scumpit şi astfel se explică de ce bugetele familiilor sunt agresate din ce în ce mai mult de facturile casei.
Tarifele la apă-canal sunt: -2,56 lei/ mc la apă potabilă fără TVA; -2,12 lei/ mc la canalizare-epurare fără TVA; -0,07lei/ mc taxa specială a primăriei.
În privinţa gigacaloriei, vin asigurări din partea reprezentanţilor primăriei clujene, care susţine că măsura cerută de FMI Guvernului de a elimina subvenţia la gigacalorie nu îi va afecta pe clujeni. Primăria nu a primit de la bugetul central subvenţii pentru gigacalorie nici până acum, diferenţa dintre preţul real al gigacaloriei şi cel plătit de clujeni fiind suportat de la bugetul local. În prezent, preţul real al gigacaloriei este de 354 lei, iar clujenii plătesc 165 lei, 54%, fiind subvenţionat de la bugetul local. Reprezentanţii primăriei Cluj-Napoca, ne asigură că preţul nu se va modifica, subvenţia urmând să fie păstrată în continuare. Ei speră ca în 2012, în urma negocierilor pe care reprezentaţii administraţiei locale le vor avea cu furnizorii de combustibil, preţul gigacaloriei să nu crească.
Preţul energiei electrice pentru un consum situat între 2kWh şi 3kWh pe zi este de: 0,56 RON/ kWh, în cazul unui consum de peste 3kWh pe zi preţul se ridica la: 1,044 RON/ kWh.
În privinţa gazului: 1 mc de gaz = 1,25 ron ~ 1,30 ron - în funcţie de puterea calorică (tva inclus). Preţul gazului va rămâne acelaşi până la 1 iulie 2012, conform Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). Decizia a fost luată de către comitetul de reglementare ANRE care a stabilit, conform Mediafax, să menţină nivelul actual al preţurilor finale aferente consumatorilor casnici şi producătorilor de energie termică.
La serviciile de salubritate, preţul este de 6,25 lei/ persoană cu TVA.
La datele de mai sus, trebuie luate în considerare noile scumpiri anunţate pe parcursul anului 2012 şi previziunile prea puţin optimiste cu privire la evoluţia viitoare a economiei României.
Celelalte utilităţi casnice şi gospodăreşti sunt în mare parte privatizate, decidenţii şi autorităţile publice nu au posibilitatea de a influenţa aceste costuri în cadrul unei pieţe concurenţiale aşa zise libere.
Abonamentul Romtelecom/ UPC/ RCS&RCS/ (incluzând şi telefonia fixă, mobilă, CATV): între 40-150 lei/ lună. Telefonia mobilă (Vodafone, Cosmote, Orange): 42 lei/ lună-prepay; 40-100 lei/ lună cu abonament. Transportul urban (RATUC): 30-106 lei/ lună.
Conform datelor furnizate de site-ul numbeo.com, cea mai mare bază de date gratuită referitoare la costul vieţii, Cluj-Napoca este un oraş scump. Chiria lunară, costul la utilităţi şi la îmbrăcăminte depăşesc venitul mediu lunar, venit care ajunge la 350 de euro net. Chiria medie a unui apartament cu o cameră în oraş este de 175 de euro. Un apartament cu trei camere, are o chirie lunară de 322 euro, sumă care este cât un salariu. Nici la capitolul transport clujenii nu stau prea bine. Un bilet de o călătorie pe mijloacele de transport în comun ajunge la 0,46 de euro, în timp ce un abonament lunar costă 16,67 euro. Cei care deţin maşini plătesc 1,30 euro pe un litru de benzină. Pentru utilităţi, un clujean plăteşte, în medie pe lună 54,34 euro, iar pentru un abonament de internet, 5,77 euro.
Un studiu realizat de firma de consultanţă în management A.T. Kearney şi citat de Ziarul Financiar, arată că Iaşiul şi Clujul sunt oraşele din provincie cele mai apropiate de Bucureşti, în ceea ce priveşte indicele costului vieţii, care este mai redus cu numai 2,8%, respectiv 5,7% faţă de capitală. Calculul indexului privind costul vieţii, luând în considerare valorile medii ale coşului de consum şi ale componentelor acestuia, arată că mâncarea are cea mai mare pondere în cheltuiala medie totală a unui consumator, reprezentând aproximativ 35% din totalul cheltuielilor lunare, în timp ce costul utilităţilor reprezintă o pondere de 17% din coşul de consum. Pentru mâncare, procentul la nivelul Uniunii Europene este de doar 15%. În Cluj, unde costul vieţii este cu mai puţin de 6% mai ieftin decât în Bucureşti, salariile medii nete pe care le primesc angajaţii sunt cu 30% mai mici decât în capitală.
Dominanta temerilor populaţiei rămâne creşterea preţurilor. Toate temerile înregistrează creşteri în anul 2010-2011 comparativ cu 2006, fără a atinge nivelul maxim de anxietate, înregistrat în anul 1999, temerile se menţin la niveluri înalte.
Când condiţiile de viaţă sunt critice, este nevoie de soluţii şi inovaţii sociale. Ca măsuri de îmbunătăţire a calităţii vieţii, oamenii (indiferent de categoria socială, venit, comunitate, rurală sau urbană, şi gradul de instruire) se referă înainte de toate la politici de creştere a gradului de ocupare, a calităţii acesteia şi creşterea veniturilor (locuri de muncă, salarii, pensii, alocaţii, etc.), la schimbări la nivel politic (stoparea corupţiei, o justiţie mai fermă) şi chiar la schimbări culturale şi educaţionale. Acestea au relevanţă doar în societăţile democratice care recunosc înţelepciunea mulţimilor (şi nu doar a elitelor) şi care au guverne şi o clasă politică sensibile şi responsabile faţă de guvernaţi.
Pornind de la aceste date şi ultimele evenimente stradale, în contextul nemulţumirilor generale ale populaţiei, vizavi de costurile vieţii suportate de aceasta, calitatea vieţii populaţiei devine o prioritate pentru autorităţile româneşti, care trebuie să intervină şi cu soluţii tehnico-economice şi financiare, de natură să modifice substanţial starea de sărăcie a populaţiei Clujului.
Ce schimbări pot face autorităţile locale şi centrale pentru diminuarea cheltuielilor la utilităţi?
Care sunt priorităţile de intervenţie şi direcţiile principale, în care trebuie acţionat?
Care este aportul cu care poate veni comunitatea şi cetăţenii ei pentru stoparea degradării condiţiilor de trai în Cluj?
Cum şi unde ar trebui dirijate eventualele investiţii? Ce programe ar trebui să adopte instituţiile centrale şi regionale ale statului în acest sens?
Ce, cine şi cum ar trebui să conlucreze pentru a găsi soluţii şi pentru a le pune în practică cu scopul de a împiedica tendinţa continuă de alterare a calităţii vieţii?
Asupra acestor aspecte aşteptăm opiniile şi soluţiile candidaţilor la Primăria Clujului şi Parlamentul României, a potenţialilor depozanţi din cadrul societăţii civile şi a furnizorilor de servicii şi utilităţi, precum şi din partea tuturor celor interesaţi în schimbarea condiţiilor de viaţă în Cluj. Vă invităm să vă exprimaţi opinia, în scris şi verbal, în cadrul audierii publice "Costul Vieţii în Cluj", care va avea loc joi, 16 februarie 2012, de la ora 11:00, la sediul Sindicatului Liber al Învăţământului Preuniversitar Clujean (Piaţa Ştefan cel Mare Nr. 4, Et. 1, sala 101 - Amfiteatru). Aşteptăm opiniile (depoziţiile) dumneavoastră pe adresa lobbypentrucluj@gmail.com, până în data de 14 februarie 2012. Mai multe informaţii despre formatul şi conţinutul opiniilor (depoziţiilor) găsiţi pe http://lobbypentrucluj.blogspot.com/
No comments:
Post a Comment